Ellenore avea o inteligenta obisnuita, dar ideile ei erau precise si felul ei de a vorbi, intotdeauna simplu, te impresiona prin nobletea si inaltimea sentimentelor.
Avea multe prejudecati, dar toate erau potrivnice intereselor ei.
Pretuia viata corecta, tocmai pentru ca viata ei nu era corecta.
Era foarte credincioasa, pentru ca religia condamna cu severitate felul ei de viata.
Intr-un cuvant, Ellenore era intr-o lupta neintrerupta cu propriul ei destin.
Dar fiindca simtea ca realitatea e mai puternica decat ea si ca straduintele ei nu puteau sa-i schimbe situatia, era profund nenorocita.
(Adolphe, de Benjamin Constant, tradus de Tudor Teodorescu-Braniste, ELU 1964, coperta de Harry Guttman.)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu