Vasile Pop-Coman

Visa mai ales struguri, dar nu pentru mancat, ci pentru locuit…boabe mari, pline de miez in care patrundeai si te simteai fericit. 

Ea era singura intr-o boaba, dar stia ca tuturor li se intampla acelasi lucru si tovarasia celorlalti o facea sa se simta in siguranta.

Tocmai aceasta era fericirea: tovarasia celorlalti.

Caci pentru ea era urat pe lume tocmai ceea ce ar fi putut sa nu existe. Daca n-ar exista pisicile! se gandea. Daca n-ar exista rochiile rosii! Daca n-ar exista calea ferata! Se gandea, se gandea, si se inspaimanta. 

Si spaima ei nu erau lupii si nu erau nici zmeii: era spaima de a se trezi intr-o lume in care ar fi lipsit ceva.

(Erica si fratii sai, de Elio Vittorini, Editura Univers, colectia Meridiane, 1970, traducere de Ela Boeriu, coperta: Malina Juravle)