care mi-e chiar drag cand ma gandesc la el, ar fi sa-mi reproseze: „De ce-ai ajuns la maturitate un individ atat de stupid si obtuz, dupa ce ti-am pregatit un inceput atat de bun? De ce ti-ai irosit viata in biblioteci prafuite, catalogand cartile altor oameni in loc sa ti le scrii tu pe-ale tale? Ce s-a-ntamplat cu Berbecul, cu Taurul si cu Leul, modele pe care ti le-am dat ca sa cauti sa le-ntreci? Si-n primul rand, unde-i Fecioara, cu fata-i luminoasa si cu cositele-i lungi si buclate, Fecioara pe care ti-am incredintat-o?”… ce sa-i spun?
As avea un raspuns gata pregatit. „Hm, tu m-ai doborat si-am sa-ti spun cum. Ai zburat prea aproape de soare si te-ai carbonizat. Iar faptura asta de zgura sunt eu, asa cum m-ai facut tu.”
La care el ar putea sa-mi raspunda: „Dar ai avut la dispozitie o jumatate de secol ca sa te vindeci. Jumatate din secolul douazeci, epoca aceea minunata, evul de aur pe care ti l-am lasat mostenire!…
„Incearca acum, incearca acum, nu-i prea tarziu.”
(Mesagerul, de L.P. Hartley, editura Univers, 1982, in romaneste de Costache Popa, ilustratia copertei: Peter Csehi)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu