Corespondentii romani nu erau decat niste compilatori obscuri, niste scribalai, cum ii si numea undeva Caelius, alesi de obicei printre acei greci infometati pe care saracia ii facea buni de orice indeletnicire.
Ei nu erau primiti in casele nobililor, nu se apropiau de oamenii politici.
Rolul lor consta doar in a colinda urbea si a culege de pe ulite cam ceea ce auzeau si ei, ori ceea ce vedeau.
Inregistrau cu grija intrigile legate de teatru, se interesau de actorii fluierati, de gladiatorii invinsi, descriau amanuntit inmormantarile frumoase, insemnau zvonurile si barfele si mai ales povestile scandaloase de care puteau face rost.
(Gaston Boissier, Cicero si prietenii sai, Editura Univers, 1977, traducere de N. Steinhardt, coperta de Victor Ciobanu)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu