– Ia stai putintel, Arthur, baiatule, a zis el incercand sa-si ascunda zbuciumul sub masca unei glume. E cam prea mult pentru mandea.
Las’ ma putintel sa-m’ mai viu in fire.
Tii minte ca eu n-am vrut sa viu, s-apai zic ca nici ai tai nu prea se da de ceasul mortii ca sa ma vada.
Era un om deosebit de simtitor, cu un spirit critic cumplit de ascutit…
(Martin Eden, de Jack London, Editura Minerva, colectia BPT, 1976, traducere de D. Mazilu, ilustria copertei de Damian Petrescu)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu