De cateva zile inima lui o astepta si o cauta. Si a gasit-o printre miile de oameni indiferenti.
I-a zarit mai intai ochii verzi cu luminile calde si moi. S-a cutremurat pana in temeliile fiintei lui, ca si cum i s-ar fi lamurit fulgerator toate misterele vietii.
Apoi li s-au incrucisat privirile si din uimirea ei a inteles ca si ea l-a recunoscut desi nu l-a mai vazut niciodata.
Mergea la bratul unui barbat strain, dar Toma simtea cum inima ei ramanea in urma langa inima lui.
(Adam si Eva, de Liviu Rebreanu, Editura Minerva, 1974, coperta: Anca Vasilescu)








Lasă un comentariu