Ca aspect exterior, nimic deosebit de semnalat, decat poate unghia degetului mic, crescuta enorm si lacuita, unghie de chitarist sau de scamator, care reuseste sa scoata in evidenta inelul cu blazon aflat pe acelasi deget.
Poarta de obicei o haina cadrilata, pantofi totdeauna lustruiti si cravata de doliu (pentru circumstante adecvate) prinsa cu o agrafa cu perla veritabila; ceas de aur, marca Longines, cu cadran fosforescent, pe care il tine in buzunarul de sus al hainei, legat printr-un lant de aur la butoniera reverului; ochelari cu lentine groase, ca miopii; chel, capul sau este acoperit doar de o suvita de par care se intinde de la o ureche la cealalta…
Este cunoscut sub porecla Covas (Cioclul), deoarece, lucrand in sectia criminalistica de peste douzeci de ani, si-a petrecut viata dezgropand morti si distribuind asasini, cu daruire si constiinciozitate, diverselor catacombe cu gratii, care sunt penitenciarele tarii.
Totdeauna scrupulos si fara prejudecati, asa cum, de fapt, se cere in specialitatea in care lucreaza.
Niciodata nu pronunta cuvintele defunct, mort sau decedat. Cand vorbeste despre un cadavru care i s-a incredintat prefera sa-l catalogheze cu termenul latinesc De Cujus , care este folosit numai de judecatorii cu doxa.
(De Cujus: Persoana in cauza – Primele cuvinte ale locutiunii juridice: De cujus succesione agitur (aceea/acea despre a carei mostenire este vorba) si care se intrebuinteaza prescurtat: ultima vointa a lui de cujus.)
Cand, din intamplare cineva il intalneste in serviciu dupa orele de program sau intamplator in vreun local si il intreaba ce face, Elias Santana alias Covas, obisnuieste sa raspunda: „imi vad linistit de treaba”, de unde se poate deduce discretia si seriozitatea cu care cerceteaza mortii si investigheaza ucigasii.
(Plaja cainilor, de Jose Cardoso Pires, Editura Univers, colectia Globus, 1988, Grafica si ilustratia: Mircea Dumitrescu)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu