Don Federico, dar regina asta nu facea nimic sa-si scape copiii?
Nu era simplu; totusi, a sasea oara, in sfarsit, s-a pus de-a curmezisul. Copilul asta sa se nasca; Saturn mai baga din cand in cand capul pe usa si intreba: „Gata?” „Putina rabdare”, raspundea nevasta si-si pregatea biloiul de dat peste cap popicele adversarului.
Pe scurt: ascunde pruncul si-i intinde barbatului un bolovan invelit in scutece domnesti. „Intai sa-l botezam, cum ti-ar placea sa-l cheme?” zice Saturn. „Iupiter”, raspunde ea cu ochii in jos.
„Asa sa fie. Adio, Iupiter!” trage concluzia Saturn, si casca o gura cat o sura: bolovan, dantelute – uite, nu e! – nici scamatorului nu i-ar fi mers mai repede. „Sase!” tipa nevasta, facandu-se ca lesina.
Don Federico, si bolovanul? ce-a patit Saturn cu greutatea asta in burta?
El? nu pricepeti ca era mitologic? Doar cat zicea: „Vreau sa mistui”, si mistuia imediat…
Se aprinsesera felinarele pe via Cagnazzi si orice lucru parca ar fi clipit des, nedeprins cu lumina.
(Scolarii soarelui, de Giuseppe Marotta, Editura pentru Literatura Universala, colectia Meridiane, 1968, traducere de Alexandra Barcacila, coperta de Cristian Barcacila)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu