La cei treizeci si sase de ani ai sai, Cowperwood avea o neasteptata siguranta de sine: era binevoitor, abil, incisiv, cu o cautatura de caine Tera Nova sau ciobanesc, la fel de nevinovat si de atragator.
Avea niste ochi minunati, uneori blanzi si vioi, luminati de o inteligenta adanca si umana, care puteau brusc sa devina duri si fulgeratori.
Ochi amagitori si de nepatruns, care ispiteau atat barbatii cat si femeile de toate conditiile sociale…
Dupa cum se intampla des in viata, lui Addison ii placea sau ii displacea cineva la prima vedere si avea foarte multa incredere in judecata sa asupra oamenilor.
Pentru un conservator cu Addison era aproape absurd felul in care, de la inceput, se simtea atras de Cowperwood – un om superior lui din toate privintele – nu atat din cauza scrisorii de la Drexel, dar mai ales din cauza privirii irezistibile a acestuia.
(Titanul, de Theodore Dreiser, Editura pentru Literatura Universala, 1968, traducere de Ioana Ralea, coperta de Val Munteanu)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu