Vasile Pop-Coman

Se mira ai nostri ca parca Ardelenii ar trai pe alta lume; ca, desi aproape fiecare familie are pe cineva pe front – si au si ei vreo zece eroi in cimitir – parca plecatii lor s-ar fi dus cu oile; ori ar fi la targ. D-apai las’ c-or vini ei…

Se mai mira-plang ai nostri ca ardelenii, cand tu le vorbesti de rusi, ridica din umeri, se mira ei: ce tot avem cu rusii? ca rusi-s la ei, in Rusia lor, ce triaba sa aive cu ei, ardilenii din Gusu!

Ca nici ei, gusenii, n-au nemica cu rusii, ei au ce au cu ungurii, de le-or rapit Ardealu de Nor’ – aia nedreapta’! C-o hi fo’ ceva-cumva cu Basarabia, cu Bucovina – o hi cam fo’, ei nu zic ba, da’ fiecare om cu nacazu lui – al mai mare-i cu ungurii, de-or rapid Ardialu – da las’ numa, las’: vin ei rusi, – i pun ei pe fuga pe unguri, cum i-or cam fugarit pe vremea lui Cosut; cu Petofi-al lor cu tot – aaai, ca ce i-or fugarit rusi pe unguri!

(Arta refugii, de Paul Goma, editura Dacia, 1991, coperta de Calin Stegerean)