Vasile Pop-Coman

Descriindu-si personajele, Defo se emotioneaza rar. E ingenioasa formula de „realism flegmatic” ce s-a aplicat prozei lui.

Defoe noteaza cu acelasi firesc si cu interes egal intamplari banale si situatii dintre cele mai exceptionale, mai melodramatice.

Moll Flanders descopera ca e casatorita cu propriul ei frate; afla ca barbatul pe care-l credea un gentleman e un hot de drumul mare. Roxana isi descopera copiii parasiti in persoana propriilor ei servitori.

Sunt lovituri de teatru demne de a figura intr-o clasica melodrama. Cititorul nu resimte insa aceste situatii ca atentand la verosimilitate. Atat personajele cat si autorul le traiesc, le consemneaza cu calm, ca pe niste inevitabile intamplari ale vietii si, prin aceasta, situatiile devin credibile.

(Vera Calin, din cuvant inainte la traducerea Intamplarile fericite si nefericite ale vestitei Moll Flanders, de Daniel Defoe, Editura de stat pentru literatura si arta, 1958)