Vasile Pop-Coman

-Cafele, va rog?

Chelnerul astepta, inclinat de mijloc, cu fata rasa, neclintita si severa, ca si cum era vorba de cea mai grava hotarare diplomatica.

-Desigur, si cafele! tresari, din alta lume, colonelul. Copii, care mai ia cafea? Auzi: doua inghetate, un mazagran…Tu esti cu mazagranul, Luminito? Doua marghilomane…Si lichioruri. Da-mi lista!

Chelnerul nu se clinti. Clipi numai din ochi.

-Stiu, aniseta domnului colonel…”Marie Brizard”!…

Pavel Vardaru isi prinse monoclul in arcada sprancenei si privi, de jos in sus, servul in frac, care-i cunostea gusturile.

-A! Tu erai, Jean?

Si repeta, intarziind pe cuvinte, plimbandu-se cu amintirea prin paradisul interzis.

-Jean, de la Alcazar!…

Jean zambi onctuos, scuturand profesional coltul mesei cu servetul.

(Intunecare, de Cezar Petrescu, Editura Eminescu, 1971, ilustratia copertei: Damian Petrescu)