In jurul lui Manuel da Bouca se tesu repede o aureola de respect si curiozitate.
De cand se hotarase sa plece, parca devenise alt om pentru cei din satucul lui.
Toti il priveau cu alti ochi si multora li se parea ca si-a schimbat chiar si infatisarea, desi il cunosteau prea bine.
El insusi adopta o masca de orgoliu: buzele-i erau mai stranse, mustata mai rasucita si gesturile mai sobre…
Toate visele de prosperitate erau legate de acest aur care, acolo, departe, se afla din belsug si la indemana oricui.
In munca pamantului natal se observa chiar o anumita descurajare si lipsa de perseverenta, pentru ca nimeni nu mai credea ca prin munca cinstita ar putea invinge saracia si lipsurile.
(Emigrantii, de Ferreira de Castro, in romaneste de Ion Radu, Ilustratia copertei: Damo Istvan, Editura Univers, 1982)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu