– Iată, călătoresc în aceeași mașină cu un chirurg de talia dumneavoastră. Pot spune chiar că m-am împrietenit cu acest chirurg și uite, n-am ce să-mi operez!
Iar dacă s-ar ivi necesitatea, nicio speranță să ajung vreodată la o asemenea somitate!
– Vladimir Alexeevici, mi-a răspuns Petrov cu toată seriozitatea, dacă veți avea vreodată nevoie, veniți direct la noi. Tăiem totul în stil ireproșabil. Clasa întâi. La cel mai înalt nivel.
Numai că trebuie să vă prezentați la timp. Nu pot suferi bolnavii incurabili. Îmi place să le înapoiez oamenilor sănătatea, nu să le prelungesc agonia cu câteva luni…
(Sentința – reportaj liric, de Vladimir Solouhin, traducerea de Natalia Cantemir, ilustrația copertei de Dana Nicolescu, Editura Univers, 1980)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu