Tata vrea mereu să știe tot.
Adună bucăți de hârtie găsite pe drum și le aduce acasă.
Dacă sunt ude le usucă pe vatră, apoi le netezește cu palma și le citește una câte una: bucăți de ziare, scrisori aruncate, liste de cheltuieli.
Din două cuvinte e în stare să reconstituie o știre, dintr-o fotografie își imaginează acțiunea unui film, dintr-o listă de cheltuieli înțelege cine a făcut-o.
(Un altar pentru mama, de Ferdinando Camon, traducere de Carmen Cotulbea Velcu, coperta de Ion Mincu, editura Univers, 1983)








Lasă un comentariu