În mijlocul drumului larg, luminat, ca și cum în clipa aceea ar fi răsărit din pământ sau ar fi căzut din cer, am văzut silueta unei femei singuratice, îmbrăcată din cap până-n picioare în veșminte albe; fața ei era îndreptată întrebător spre mine și arăta cu mâna spre norul negru care plutea deasupra Londrei.
Eram din cale afară de uluit de această apariție neprevăzută și neașteptată din fața mea, în toiul nopții și în locul acela pustiu, pentru a o întreba ce dorește. Necunocuta vorbi mai întâi.
– Acesta e drumul spre Londra? întrebă ea.
(Femeia în alb, de Wilkie Collins, în românește de Constantin Vonghizas, coperta: Boboia Emilia, editura Albatros, 1971)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu