Când supunem un bolnav unei tehnici terapeutice, ne dăm toată silința să minimalizăm în ochii săi inconvenientele și să-i dăm toate asigurările posibile în ceea ce privește succesul tratamentului.
Cred că suntem îndreptățiți s-o facem, pentru că ne sporim în chip efectiv șansele de reușită.
Procedăm însă cu totul altfel atunci când supunem un nevrotic tratamentului psihanalitic.
În acest caz îl punem la curent cu dificultățile metodei, cu durata sa, cu eforturile și sacrificiile pe care le cere; cât despre rezultat, îi spunem că nu-i putem promite nimic sigur, că acesta va depinde de felul cum se va comporta bolnavul însuși, de înțelegerea, de docilitatea, de răbdarea sa.
(Introducere în psihanaliză, de Sigmund Freud, traducere dr. Leonard Gavriliu, Editura Didactică și Pedagogică, 1990)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu