Dar stâncile astea de netrecut făceau parcă în ciudă, prin sălbăticiunea și cutezanța lor, flăcăilor din sat…
Flăcăii priveau lung la stânci, cădeau pe gânduri și oftau.
Iar la toate aceste chinuri, tânăra Magdalina – cea mai frumoasă din toate fetele câte se aflau pe lumea asta – mai adăuga unul care le zdrobea inimile…
Bogătanii voiau s-o cumpere cu puterea averii lor, cei săraci, dar cu foc în piept, erau gata să-și arate curajul prin isprăvile îndrăznețe, care să câștige dragostea acestei regine a munților.
(Povestiri, de Elin Pelin, traducere de Constantin N. Velichi, Editura pentru literatură universală, 1964)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu