Nu putea spune că o iubise neobișnuit de mult pe Kanako.
Ba chiar considerase deseori mai degrabă dezagreabilă firea ei vorbăreață și îl deranjase faptul că nu știa să accepte o înfrângere.
Nu-i trecuse nici măcar o singură dată prin cap că ar fi frumoasă.
Fiindcă crescuse în casa unui meseriaș, era lipsită de orice rafinament, ceea ce îi displăcea cel mai mult lui Shunkichi.
Faptul că nu-i mai dădea inima ghes să se recăsătorească nu era deloc pentru că l-ar fi dezamăgit Kanako, ci, mai degrabă, pentru că simțea că asta era datoria lui față de ea.
Și Shunkichi credea că nimeni, în afară de el, nu putea înțelege acest sentiment.
(Dragostea, și moartea, și valurile, de Yasushi Inoue, traducere de Anca Focșeneanu, coperta: Angela Rotaru, Editura Humanitas, 2008)








Lasă un comentariu