Vasile Pop-Coman

Norby era el însuși un cârciogar care nu cruța pe nimeni, își închipuia că o mulțime de oameni stăteau într-una la pândă să-l dea gata.

Când îi reușea vreo afacere cu păduri, mai înainte de orice se gândea cu un fel de satisfacție: „Grozav or să mă mai pizmuiască!”

Iar când ieșea rău îi trimitea la dracu.

Ceea ce îl necăjea acum, era că venise rândul celorlalți să-și bată joc de el.

(Fascinația minciunii, de Johan Bojer, traducere de Alexandru Sever și Maria-Alice Botez, coperta: Al. Szatmary)