Într-adevăr, acest om putea fi privit drept trinitatea încarnată într-un învățat posedat de specialitatea lui, a patriotului generos și a înflăcăratului tribun al poporului.
Din momentul intrării sale în funcție, el a muncit cu o pasiune aproape fanatică pentru a face din știința preistoriei pivotul gândirii și activității întregii populații a țării.
Niciodată însă n-ar fi avut Schulze-Waldau acel succes triumfal, dacă acțiunea directorului n-ar fi venit în întâmpinarea anumitor năzuințe privind dezvoltarea progresivă a conștiinței și dacă, încă de demult, nu ar fi existat cu adevărat, pe teritoriul respectiv, civilizații bogate, care prilejuiseră și anterior descoperirea unor mărturii valoroase.
(Tot felul de întâmplări nemaipomenite, de Walter Weller, în românește de I.M. Ștefan și Peter Sracher, ilustrația copertei de Mircia Dumitrescu, Editura Univers, 1983)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu