Șovăi o clipă înainte de-a se duce să-și întindă cu stângăcie gura spre nasul, urechea, pleoapele sau orice altă parte a acelui mic chip înspăimântat care să nu fie gura, și tocmai gura o atinse cu buzele lui, din greșeală.
(Tărîmuri de departe, de Julien Green, traducere de Angela Cismaș, coperta de Mihai Mănescu, editura Univers, 1990)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu