Vasile Pop-Coman

Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise.

Iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis:

„Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”

Adam și femeia lui erau amândoi goi și nu se rușinau.

Atunci șarpele a zis către femeie: „Nu, nu veți muri! Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el.

Și atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.

(Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament – Facerea, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008)