Vasile Pop-Coman

Omul își ia nevastă, așa cum iei în mână o armonică, la ideea că oricine e în stare să cânte la ea.

Într-adevăr, să știi să-i întinzi și apoi să-i strângi burduful, nu-i mare lucru; dar ca să miști cu abilitate degetele pe clape, aici să te văd!

Se spune că sunt un om rău. Dar de ce sunt rău? Pentru că aș vrea ca toată lumea să-și vadă liniștită de treburile ei așa cum și eu îmi văd liniștit de treburile mele.

Sunt însă unii care când pot cleveti pe seama cuiva, parcă se îngrașă.

(Exclusa, de Luigi Pirandello, traducere de Adriana Lăzărescu, ilustrația copertei Vanda Boveanu, editura Eminescu, 1983)