Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele.
I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Și a zis Domnul: „Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”.
Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.
Iată viața lui Noe: era om drept și neprihănit între oamenii timpului său și mergea pe calea Domnului.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Sosit-a înaintea feței Mele sfârșitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptățile lor, și iată Eu îi voi pierde de pe pământ.
Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm.
Și iată eu voi aduce asupra pâmântului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer.
Iar cu tine voi face legământul Meu; și vei intra în corabie tu și împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta și femeile fiilor tăi.
Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele și din tot trupul, câte două, parte bărbătească și parte femeiască, ca să rămână cu tine în viață.
(Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament – Facerea, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu