Vasile Pop-Coman

Pot chiar să mă mândresc de felul în care nu m-am lăsat dus în ispită în ocazii mult mai ademenitoare.

Asta nu înseamnă că femeile mă lasă indiferent, dimpotrivă, și adesea părerea de rău față de plăcerile refuzate stăruie îndelung în sufletul și în trupul meu, atât de vie încât niciodată nu mă simt mai slab, mai vulnerabil, ca după ce mi-am înfrânt slăbiciunea.

Am încercat întocmai acest soi de tulburare de îndată ce am pierdut-o din vedere pe frumoasa necunoscută.

(Un chip frumos, de Marcel Ayme, traducere de Veronica Vasiliu, ilustrația copertei de Val Munteanu, editura Univers, 1982)