În sfârșit, lăsând toată rușinea la o parte, Ana hotărî să intre servitoare la frații Max și Bernard Thuringer, mari exportatori de cereale, la Brăila…
Norocul veni fără întârziere să răsplătească bărbăția tinerei și frumoasei Ana Muller: după șase luni de serviciu în casa Thuringer, domnul Max, șeful casei, luă în căsătorie pe blonda guvernantă a gospodăriei lui.
Acest gest, foarte natural la oamenii civilizați, închise câteva uși domnului Max și făcu puțin scandal printre bogătașii de baștină ai urbei, mai toți scoborâtori din vechili ai boierilor de altădată.
– Tu ai fost întotdeauna băiat de treabă. De acum înainte tu ai să-mi cumperi schnaps, nu-i așa?
– Desigur. Și mai bun decât ăsta, care pute.
– Hm! Ești nostim. O să vedem dacă ai să poți rupe Anei destui gologani, ca să cumperi din care nu pute. N-ai idee cât a devenit de zgârcită, de când are bani.
(Viața lui Adrian Zografi, de Panait Istrati, coperta: Vasile Socoliuc, Editura Minerva, 1983)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu