Și s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, că era stearpă; și l-a auzit Domnul și femeia lui Rebeca a zămislit.
Dar copiii au început a se zbate în pântecele ei și ea a zis: „Dacă așa au să fie, atunci la ce mai am această sarcină?” Și s-a dus să întrebe pe Domnul.
Domnul însă i-a zis: „În pântecele tău sunt două neamuri și două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge mai puternic decât celălalt și cel mai mare va sluji celui mai mic!”
Și i-a venit Rebecăi vremea să nască și iată erau în pântecele ei doi gemeni.
Și cel dintâi care a ieșit era roșu și peste tot păros, ca o pielicică, și i-a pus numele Isav. După aceea a ieșit fratele acestuia, ținându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; și i s-a pus numele Iacov.
Copiii aceștia au crescut și a ajuns Isav om iscusit la vânătoare, trăind pe câmpii; iar Iacov era om liniștit, trăind în corturi.
Isaac iubea pe Isav, pentru că îi plăcea vânatul acestuia; iar Rebeca iubea pe Iacov:
Odată însă a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la câmp. Și a zis Isav către Iacov: „Dă-mi să mănânc din această fiertură roșie, că sunt flămând!” De aceea Isav s-a mai numit și Edom.
Iacov însă i-a răspuns lui Isav: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut!”
Și Isav a răspuns: „Iată eu mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?’
Zisu-i-a Iacov: „Jură-mi-te acum!” Și i s-a jurat Isav și a vândut lui Iacov dreptul său de întâi-născut.
Atunci Iacov a dat lui Isav pâine și fiertură de linte și acesta a mâncat și a băut, apoi s-a sculat și s-a dus. Și astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut.
Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: „Fiul meu!” Zis-a acela: „Iată-mă!”
Și Isaac a zis: „Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. Ia-ți dară uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat;
Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!”
Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: „Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, și zicând: „Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri”.
Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc:
Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri”.
(Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament – Facerea, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008)








Lasă un comentariu