Bărbații caută de alte treburi, au ale socoteli, alte griji, iar nu totdauna ca dumneata, cum te ții de capul bietei copile, s-o înfruntezi pentru toate nimicurile și s-o faci totdauna să plângă, mititica mamii.
O oprești ca să se îmbrace, de, după cum merge șartul de astăzi, ca să vezi dumneata, jupâne, acum nu mai este lumea ca altădată, când negustorii trăiau cum da Dumnezeu, acum este altă lume; și care este femeia aceea care să se lase ceva mai jos decât o cocoană!…
Are dreptate cocoana jupâneasa, zău, are dreptate, că vrea să învețe pe Lefterica clavir, s-o învețe jocuri care au ieșit acum, căci chitara o știe de rost; îi mai trebuie ș-o franțuzească, că de, eu sunt bătrână și îmi sfârâie inima când văz lumea țiindu-se de luxus.
Las-o în pace, lasă pe mititica maichii să petreacă, să cânte, să râză, să joace, să iasă la plimbare…
(Hoții și Hagiul, de Alexandru Pelimon, din Pionierii romanului românesc, de Ștefan Cazimir, Editura pentru Literatură, 1962)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu