Cărțuliile alea pe care Anete i le dădea să le citească i-au tulburat mintea flăcăului. Cărțile totdeauna te zăpăcesc.
Poți oare trăi luându-te după cărți? Se vede însă că el credea în ceea ce scria în ele.
Nu renunța însă nici la bătăi. Citea și se bătea. De se întâmpla să-l atace careva, nu-i rămânea dator. Avea forță cât doi.
Odată, niște filfizoni l-au împuns cu cuțitul. Era oare obligatoriu să se amestece într-o bătaie care nu-l privea? Ce te privește că trei îl bat pe unul?
S-a amestecat și i-au înfipt cuțitul în spate. Dintr-un fleac era cât pe-aci să dea ortul popii.
Nu i-a fost învățătură de minte treaba asta. El, vezi doamne, era pentru adevăr și dreptate!
Nici nu există adevăr și dreptate în lume. N-au fost înainte, nu sunt acum și nu vor fi niciodată. Fiecare este pentru sine adevăr și dreptate, dar adevărul și dreptatea universale n-are rost să le cauți…
Dacă mormântul ar fi descoperit, m-aș apropia mai mult. Se spunea că slăbise într-atât, încât… Cancerul este o boală perfidă, probabil că nici nu l-aș fi recunoscut.
(O zi neobișnuită, de Paul Kuusberg, traducere de Vasile Buga, Editura Univers, 1977)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu