Răposatul meu tată obișnuia să spună: Oamenii tari pot să înfăptuiască aproape tot ce doresc, dar nici cei mai tari dintre ei nu pot hotărî ce să-și dorească.
Eu nu sunt un om deosebit de tare.
Dacă eram prințesă, ei îmi formau escorta, dacă pretindeam că sunt comandant de oști, ei erau ofițerii, când eram explorator, făceau pe cărăușii, dacă eram căpitan de vas, formau echipajul, dacă eram spion, ei erau complicii.
Gemenii erau supușii mei. Le porunceam cu o bucurie rece.
Mihael spuse:
– Ești timidă, nu-i așa?
(Soțul meu, Mihael, de Amos Oz, traducere de Lidia Ionescu, ilustrația copertei: Dodi Teodorescu Romanați, Editura Univers, 1981)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu