Vasile Pop-Coman

Atunci Moise a zis către Domnul: „O, Doamne, eu nu sunt un om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie și sunt gângav;”

Mergi dar: Eu voi deschide gura ta și te voi învăța ce să grăiești.

S-au dus deci Moise și Aaron la Faraon și la slujitorii lui și au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui și s-a făcut șarpe.

Atunci a chemat și faraon pe înțelepții Egiptului și pe vrăjitori și au făcut și vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor:

Fiecare din ei și-a aruncat toiagul și s-a făcut șarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.

De aceea s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.

Și au făcut Moise și Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său și a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor lui, și toată apa din râu s-a prefăcut în sânge.

Și au făcut așa și magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul.

Și și-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului și ele au scos broaște; și au ieșit broaște și au acoperit pământul Egiptului.

Dar au făcut asemenea și vrăjitorii Egiptenilor cu vrăjile lor și au scos broaște în pământul Egiptului.

Și au făcut ei așa: Aaron și-a întins toiagul cu mâna sa și a lovit țărâna pământului și s-au ivit țânțari pe oameni și pe vite.

Au încercat atunci și magii cu vrăjile lor să facă țânțari, dar n-au putut.

Și au zis magii către Faraon: „Acesta e degetul lui Dumnezeu!”

(Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament – Ieșirea, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008)