Vasile Pop-Coman

Vai mie, milostive femei: ar crede cineva cu putință ca o inimă să se schimbe până într-atât?

Cine-ar putea spune că ai putea iubi, mai mult ca pe oricine altul, încă de la prima vedere, un om pe care nu l-ai mai văzut niciodată?

Cine s-ar putea gândi că pornind de la această vedere, i s-ar putea aprinde dorul atât de mult încât să simtă o plictiseală cumplită, dorind numai revederea celuilalt?

Eu, nebiruită până atunci de niciun fel de plăcere, ispitită de mulți, am fost biruită în cele din urmă de unul și am ars, și ard, și am slujit și slujesc, mai ceva decât oricare altul, după ce am luat foc.

(Fiammetta, de Giovanni Boccaccio, traducere de Ștefan Crudu, coperta de Mircea Dumitrescu, Editura Univers, 1973)