Oare interesele obștești nu trebuie să treacă înaintea bazaconiilor popești?

– Acolo îl punem, zise el.

– Acolo? întrebă în șoaptă Tafardel, uimit la culme. Urinarul?

– Păi ce alta? făcu primarul. Unde-ar putea sta mai bine?

– Nicăieri, e-adevărat, domnule Piechut. Da’… hm… chiar așa aproape de biserică… Nu credeți că părintele…

– Nu cumva te-a găsit acu’ frica de popă, Tafardel?

– Da’ de unde, domnule Piechut! Mie să-mi fie frică de popă? O! O! Oare nu noi am desființat spânzurătorile și am retezat ghearele acestor purtători de stihare? Făcui o simplă remarcă, pentru că trebuie să ne păzim de oamenii ăștia. Cum sunt oricum gata să se pună de-a curmezișul progresului…

Primarul avu o șovăială, dar nu dădu în vileag gândul ce-l preocupa. Își luă aerul său cel mai cumsecade:

– În fine, Tafardel, vezi dumneata poate un loc mai nimerit? Arată-mi-l!

– Altul mai nimerit nici pomeneală, e lucru sigur!

– Atunci? Oare interesele obștești nu trebuie să treacă înaintea bazaconiilor popești? Te las pe dumneata să judeci, Tafardel, care ești un om drept și instruit.

Cu atari mărunte măguliri obțineai de la învățător un devotament fără margini. Piechut o știa prea bine, meșter cum era ca nimeni altul în arta de-a scoate de la fitece ins tot ce putea da.

– Domnule primar, spuse Tafardel cu gravitate, eu în persoană voi apăra proiectul în fața comitetului, dacă sunteți de acord. Vă cer lucrul acesta cu tot dinadinsul.

Pișicher cum era, primarul se lăsă rugat. Avea talentul țărănesc de-a nu acorda nimic prea ușor și de-a încheia cele mai avantajoase tranzacții cu un aer de adâncă tristețe.

(Clochemerle, de Gabriel Chevallier, în românește de F. Brunea-Fox, ilustrațiile de Dubout, Editura pentru Literatură Universală, 1964)