A fost odata, a fost, ca de n-ar fi nici s-ar povesti; caci nici eu nu-s deodata cu povestile, minca-mi-ar pita falcile, ca-s mai mic c-o zi, cu doua, minca-mi-le-ar pe amindoua.
Mi-aduc insa aminte cind povestile pe la poarta noastra trecea, maica atunci ma facea, si eu luai o poveste de coada s-o tipai la noi in ograda, si-o batui bine, bine, sa ma-nvete si pe mine.
De atunci eu nu mintesc cum se minteste, Ci mintesc de pirlesc, ca in lume asa se traieste.
(Fata din dafin, basme populare romanesti, Editura pentru literatura, 1967, editie ingrijita in redactie de Dumitru Lazar, coperta: Ion Gheorghiu)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu