Adevărat, era o ființă foarte ștearsă – o secretară. Se numea Myriam. Avea douazeci și șase de ani.
Pentru mine, care împlinisem patruzeci, Myriam reprezenta o nouă primăvară.
Marele miracol al dragostei, la vârsta aceea, e că te întinerește într-o clipă cu douăzeci de ani.
O secundă a fost de ajuns, când mâna ei s-a așezat pe a mea, într-o seară, la cinema, ca să simt unduindu-mi sub piele senzația aceea de fericire, de atâta timp adormită.
O mână… nimic altceva decât atingerea unei mâini – și se clatină pământul…
(Un oarecare domn Blot, de Pierre Daninos, în românește de F. Brunea-Fox, Editura pentru literatură Universală, 1966, coperta de Damian Petrescu)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu