Până când Guldan a fost tânăr și neînsurat, deci mai înainte de a deveni ditamai maistorul, a umblat lumea în lung și în lat și temeinic a cercetat-o, mai întîi ca ucenic, apoi fălindu-se că este calfă, pe urmă ca soldat și cînd s-a întors acasă lumea a devenit dintr-o dată mai îngustă.
A găsit însă o fată bună de măritat și lui i s-a părut atunci că lumea s-a lărgit iarăși, nădăjduind că se va lărgi frumos și pe mai departe.
I s-a născut un fiu, doi, trei, meșterul, de fiecare dată, o îmbrățișa și o săruta năvalnic pe nevastă-sa, apoi, de bucurie, se îmbăta, rîdea și cînta, sărea prin casă și-n jurul casei, simțind cum crește în el o putere mare, devenind mai ușor, părîndu-i-se că dintr-o dată are multe, multe picioare și că poate astfel să alerge în toate direcțiile, deodată.
(Maistorii, de Vincent Sikula, traducere de Ondrej Stefanko și Florin Bănescu, coperta: Iosif O. Stroia, editura Facla, 1983)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu