Vasile Pop-Coman

Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte.

Pornind ei spre răsărit, au dat peste o câmpie în țara Șinear; și au descălecat acolo.

Și au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, și să le ardem bine în foc.” Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var.

Și au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul, și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată suprafața pământului.”

Domnul S-a pogorât să vadă cetatea și turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.

Și Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, și toți au aceeaș limbă; și iacă de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce și-au pus în gând.

Haidem! să Ne pogorâm și să le încurcăm acolo limba, ca să nu-și mai înțeleagă vorba unii altora.”

Și Domnul i-a împrăștiat de acolo pe toată suprafața pământului; așa că au încetat să zidească cetatea.

De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului.

(Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament – Facerea, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008)