Poate or fi muncit-o și pe ea vreodată, – cândva, demult de tot, – gânduri mai luminoase, și inima, în tinerețe, poate să-i fi tresărit vreodată de-o căldură tainică.
Dar îndată ce s-a înhămat la munca din care vedea că toată viața n-are să mai scape, a înțeles că, pentru o femeie năcăjită ca ea, toate acele închipuiri de mai bine sunt, iac-așa, prostii, care-ți fac traiul și mai greu.
(Fefeleaga, de Ion Agârbiceau, ilustrația copertei: Lucreția Feodorov, Editura Minerva, 1971)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu