Inima ei nu bătuse încă pentru nimeni, așa că Tess se bucura de joc doar pentru plăcerea jocului, și când vedea „duioasele chinuri, amara dulceață, durerile înfiorate de plăcere și deznădejdile pline de farmec” ale acelora care fuseseră iubite și cucerite, nici nu bănuia de ce ar fi putut fi ea în stare într-o asemenea situație.
Îi plăcea să vadă băieții luptându-se pentru ea și certându-se care s-o ia la joc, dar atâta tot; iar când îi vedea că se înfierbântă prea tare, îi repezea.
(Tess d’Urberville, de Thomas Hardy, în românește de Catinca Ralea și Eugenia Cîncea, Editura Univers, 1982)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu