Nu există ceva care să-ți dezvăluie mai bine sufletul unui om decât să ți-l închipui investit cu-o putere absolută, grație căreia-și poate impune, fără piedică, voința.
Robinson-Rege… Ai douăzeci și doi de ani. Ai părăsit… hm… ai lăsat în York o soție tânără și doi copii ca să-ți încerci norocu-n Lumea-Nouă, urmând pilda multor compatrioți de-ai dumitale.
Mai târziu, are să-ți vină și familia. În fine, dacă dă Dumnezeu… Părul dumitale scurt, barba roșcovană și patrată, privirea limpede, foarte dreaptă, dar având ceva fix și limitat, felul de-a te-mbrăca de-o austeritate soră cu afectarea, toate astea te clasează-n fericita categori-a celor care n-au căzut niciodată pradă-ndoielii.
Ești cucernic, avar și pur. Regatul peste care-ai fi suveran ar semăna cu marile dulapuri casnice în care femeile de la noi pun teancuri de cearșafuri și de fețe de masă imaculate și parfumate cu pungulițe de levănțică.
Nu te supăra. Nu roși. Ceea ce-ți spun eu n-ar fi jignitor decât dac-ai avea cu douăzeci de-ani mai mult.
(Vineri sau limburile Pacificulului, de Michel Tournier, traducere de Ileana Vulpescu, ilustrația: Dan Stanciu, Editura Univers, 1978)
Vasile Pop-Coman 
Lasă un comentariu