Nu pentru că era prea cucoană mare, prea teribilă – o Junonă cum zic ei.
Era c-avea prea mult din ce poate să-ncapă-ntr-un trup de femeie, ce poate să-ncapă așa ca să țină: prea multă albiciune, prea mult de femelă, prea multă splendoare sau poate tocmai: pură splendoare, nu-mi dau seama; așa că atunci când o vedeai prima oară simțeai ca un fel de șoc, te tulbura gratitudinea pentru simplul fapt că trăiai și că erai bărbat cu ea odată-n timp și spațiu, și-apoi, în clipa următoare și-n vecii vecilor apoi, te-apuca un fel de disperare pentru că-ți dădeai seama că un singur bărbat, oricare-ar fi fost ăla, n-o să fie niciodată în stare să-i facă față și s-o păstreze și s-o merite; amărăciune pentru tot restul zilelor, pentru că tot restul zilelor nu te vei mulțumi cu mai puțin.
(Orașul, de William Faulkner, în românește de Eugen Barbu și Andrei Ion Deleanu, Editura pentru literatură universală, 1967)
Lasă un răspuns