Vasile Pop-Coman

– Vraciule, m-a mânat doamna mea împărăteasă să te întreb, poate ai ierburi de feciori.

Vraciul zise:

– Am ierburi de feciori.

Roaba se întoarse la împărăteasă și spuse că are vraciul ierburi de feciori.

Împărăteasa chemă pe Netinav; și el se duse și o văzu frumoasă fără seamă. Și grăi împărăteasa:

– Omule! Putea-vei tu să faci să nasc feciori? Că bună plată îți voi da.

Iară el fu săgetat în inimă de frumusețea ei, și zise:

– Văd că va să fie cu tine Amon Dumnezeul, și vei naște un fiu.

Iară ea zise:

– Cum știi, așa să faci.

Și el vorbi:

– Va veni Amon Dumnezeu, iară tu să fii singură într-o casă; și să-mi arăți ușa; și de ce vei vedea să nu te sperii.

Și-i arătă ea lui Netinav ușa; și se duse sara Netinav la Olimpiada. Și se făcu cu capul de leu, și cu picioarele de vultur, și cu coadă de aspidă, și cu două aripi: una era neagră și alta era de aur.

Și așa intră la Olimpiada în casă, și stinse lumânarea și se culcă cu ea. Iară dimineața fu om ca și alții, și-i zise:

– De azi înainte să nu bei vin, nici mied, nici nimic spurcat să nu mănânci, că ai început să faci fiu care va fi împărat a toată lumea, peste toți împărații. Și să-mi faci casă aproape de tine și să mă chemi când va veni vremea să naști!

(Cărți populare, Alexandria, Esopia, ilustrația copertei: Ecaterina Draganovici, Editura pentru literatură universală, BPT, 1966)