Vasile Pop-Coman

Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?”

Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt, și care nu costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.

Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”

Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul.

Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.

Când cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana.

Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: „Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?”

Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: „Le voi da carne, și vor mânca o lună întreagă!”

Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să le ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?”

Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Veți vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.”

Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi în cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului.

Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.

(Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament – Numeri)